Conationalii 1

Nu stiu exact ce mi-a venit sa abordez subiectul asta..dar, stateam azi dimineata, in timpul ce-l petrece omul de obicei singur, cu exceptiile de rigoare, in acea zona a casei in care este recomandat sa fie singur, mai ales dimineata, si mai ales daca a avut parte in ajun de vreo betie cu ceva vinarsuri, tescovine sau alte alea si...ca o trestie ganditoare, parafrazandu-l pe Rene Descartes si existand din plin datorita simplului fapt ca gandeam la acea ora matinala la multuculturalitatea noastra, a ardelenilor in general si a celor ce, cu voia Domnului, isi duc zilele in Podisul Tarnavelor in special. Si ma gandeam la acest subiect si datorita plecarii intempestive si oarecum nervoase a neveste-mi, care, cu geanta albastra, facuta parca din piele de putza de papagal, ce nu a reusit sa suporte greutatea imprimatelor suprarealiste ce trebuiau complectate, rupandu-se inca de la jumatatea primei zile de folosinta, plecase, nu trantind, ci mai rau, lasand in urma ei usa deschisa, sa termine, spera ea, actiunea de recenzare a populatiei inceputa cu cateva zile mai devreme. Si primul gand ce m-a fulgerat a fost ca nu o sa mai gaseasca, sau daca o sa o faca numarul acestora va fi infim, aproape niciun urmas a sasilor care, pe la jumatatea secolului al XII-lea, culmea, sub obladuirea unui rege ungur - Geza al II-lea, au inceput sa se stabileasca pe aceste meleaguri in care se gaseau practic toate resursele necesare dezvoltarii armonioase a unor comunitati puternice. Intr-adevar, dupa edificarea acestora, si in ciuda atator secole in care au trait aici, alaturi de romani, unguri, tigani, etc sasii au inceput sa plece primii, inca inainte de a cadea regimul comunist, care practic a fost raul cel mai mare ce ni se putea intampla ca natiune si de metehnele caruia nici acum nu reusim sa ne rupem, depasind cei 20 de ani de "stupid people"pentru care unii erau in stare sa linseze batrana lichea prosovietica ce vietuia sun numele Brucan (bolsevic, rusofil, ucigas, comunist, antiromanesc, nemernic). Dealtfel, aceste epitete pot desemna la fel de bine si restul haitei de hiene ce s-au infruptat fara resentimente, unele continuind sa o faca si in prezent, nu numai din ceea ce am reusit sa cream ca natiune, ma refer aici la bunurile materiale, ci rupand bucati din sufletele noastre, reusind sa ne invrajbeasca unii impotriva celorlalti, parinti impotriva copiilor, romani impotriva maghiarilor, tarani/muncitori versus intelectuali, partide istorice contra emanatilor f.s.n.-iste, pseudocomuniste, rerusind sa ne mutileze si ultimele trairi si sperante oneste, frumoase, naive intr-o lume mai buna, creata pe alte sisteme de valori, la care tanjeam si in insaturarea carei credeam dupa aproape 50 de ani de comunism pervers. Dar despre comunism si efectele lui cu o alta ocazie, daca doriti. Si cum spuneam, sasii s-au dus...si nu de ei in mod special mi-e dor ci mai mult de sasoaice (hehe), glumeam binenteles..asa cum, zicea badea Ioan.."no daca ungurii vor Ardealu' apoi sa-l ia..numa' sa lase prunii.." Nu pot, eu cel putin, uita randuiala saseasca, temeinicia lucrului bine facut, soliditatea, curatenia, bogatia gospodariilor, "farsang" -urile de dinaitea lasarii postului Pastilor, traditiile - celebra coroana de frunze, beteala si flori pusa in varful unui stalp de cca. 10 m si care ii aducea celui care o cobora de acolo de sus pretuirea si admiratia comunitatii, mai ales a partii tinere, feminine a acesteia, pentru un intreg an, obiceiurile, fanfara, dansurile, chiar si locurile de baie de pe Tarnava. In general erau o societate inchisa, aproape inpenetrabila, si ceilalti, de alte nationaliati intrau in ea foarte greu..sau deloc. Aproape tot timpul ii invidiam, o invidie surda, platonica, nerecunoscuta vreodata... o invidie nevindicativa si intr-un fel pozitiva, pentru ca in sufletul meu de copil imi doream sa pot fi ca ei...mi se parea, si cred ca nu doar mie..si poate ca nici macar nu mi se parea...ca erau mai bogati, mai instruiti, mai moderni, mai altfel decat noi, ei aveau primii tot ce aparea nou in Vest (Oh,Doamne...mirajul copilariei&tineretii mele) si folosind cu inspiratie, cu o pricepere nativa, cu un sistem de valori clar toate resursele disponibile reuseau sa fie tot timpul fruntasii comunitatilor rurale sau orasenesti unde traiau. Si totusi. in ciuda a tot ceea ce aveau, a istoriei, a traditiei si chiar a propriei inimi sau constiinte..au plecat. Pacat. In inima Ardealului s-a rupt ceva, suntem mai putini, mai saraci spiritual, mai goi sufleteste...celor care nu i-au cunoscut, care nu au impartit aceleasi falii spatio-temporale lipsa acestei comunitati nu spune mare lucru..asa cum s-ar constata extinctia, netemeinic considerata fara efect, unei anumite specii de mamifere sau de plante de care ne mai aducem aminte doar din filme documentare sau muzee. Celor care au trait, care au muncit, au petrecut, au ras, au fost alaturi de sasi in viata comunitatilor lipsa acestora le apare tot mai evidenta...si evidenta ne dezonoreaza daca privim la ceea ce a umplut golul ramas dupa plecarea lor. (va urma)