Anii regelui

Ca de obicei reusim din nou sa ne inflamam si sa ne pierdem in dezbateri sterile si contraproducrive.Urmaream pe blogul lui CTP, din ziarul Gandul postarea acestuia referitoare la discursul fostului suveran intitulata "Regatul pentru un măgar" precum si replicile conationalilor nostrii, asta ca tot aveam ceva cu ei inca de acum ceva vreme.CTP-ul face ce face de cand se stie, da cu pareri in populatie si asteapta cuminte sa vada reactiile pentru a putea apoi sa-si stabileasca sau sa-si contureze noua directie sau sa o nuanteze, zugraveasca etc pe cea veche, reusind sa provoce mici tsunami-uri pe bloguri sau la "comment"-uri...Sa incepem cu inceputl...Replica, intr-adevar este "un cal...dau regatul meu pentru un cal" si ea era faimosul strigăt de ajutor al regelui Richard al III-lea (1483-1485) pe câmpul de luptă de la Bosworth (1485), incondeiat pentru posteritate de Shakespeare in piesa omonima. Totusi, figura de stil, cu magarul, provine daca-mi aduc bine aminte de la o reprezentatie ce avea loc in Bucuresti, in perioada interbelica, a piesei mentionate si in care cap de afis era George Vraca. La cererea intempestiva, ca o ultima sansa a lui Richard de a intoarce cumva soarta bataliei ce pana la urma i-a adus sfarsitul, "un cal..dau regatul meu pentru un cal..." un istet din sala i-a replicat "Da un magar nu-i bun ?". Reactia marelui actor a fost pe masura, dand dovada de o mare stapanire de sine si de o spontaneitate a actului artistic iesita din comun acesta i-a raspuns.. "Ba da...poftim pe scena !!!" Despre monarhie sau republica ce sa spun...monarhia, in viziunea mea, poate fi definita de dictonul "cine-o are sa si-o creasca..cine nu...", nu. Da, a facut regele 90 de ani, este o varsta venerabila ce ar fi trebuit omagiata, cu moderatie insa . Dinpotriva, exacerbarea imaginii si a valorii regelui, conferirea acestora de valente mitice, biblice sau intergalactice, intr-un timp atat de scurt si atat de brutal, dupa 20 de ani de cvasiuitare denota nu atat revenirea romanilor sau a clasei politice ( a opozitiei mai ales- vezi cabotinul Andon, autorul unui editorial "Fir-ai al naibii, Majestate!", satanicul Nastase, machiavelicul Iliescu, cu al sau celebru "Bai Majestate.." sau perversul Tariceanu) la sentimente mai calde, oarecum mai responsabile ( vezi Doamne este istorie curata aici - ghiciti ce justificare au gasit anumiti cercetasi ai evenimentelor despre abandonarea armatei romane, cca 130.000 in Rusia - cica nu i-a dus Regele acolo) fata de Casa Regala a Romaniei in general si fata de Mihai I in special, ci mai degraba o suspect de grabnica mezalianta impotriva a tot ceea ce Puterea (incluzandu-l aici si pe Traian Basescu) sustine sau promoveaza. Altfel cum s-ar explica ata denumirile, numele, titlurile pe care uni dintre cei care posteaza si le iau, gen "Hai la vot sa i-o dam la Base'-n bot" cu atat mai mult cu cat acesta nu va mai candida cat si postarile in sine, pline de trivialitate, de obscenitati, din care refuleaza frustrari nemarturisite? Furia oarba, resentimentele, impotenta mentala, subiectivismul, intoleranta nu au facut nicicand bine spiritului uman dar au fost cu adevarat distructive, demolatoare pentru comunitati, pentru natiuni. Spunem aproape cu orice ocazie ca suntem un popor crestin, ca suntem poporul cu adevarat placut lui Dumnezeu, ca noul Ierusalim va fi pe meleagurile romanesti ...spunem doar, dar nu gandim asa..si mai ales nu simtim. Crestinismul inseamna cuget curat si inima plina de iubire..si in special de iubirea pentru aproape...Democratia presupune preluarea acestor percepte, atenuate cumva si spune sa nu-i faci celui de langa tine ceva ce tie nu ti-ar place...si mai spune sa participi la viata cetatii, sa pui osul la treaba, sa nu astepti la mila statului, sa nu te plangi intr-una ca nu ai dar sa nu faci nimic pentru a iesi din acest cerc vicios, sa ai constiinta ta si a faptelor tale...Sa fi OM pana la urma...Cat o fi de greu ???

Conationalii 1

Nu stiu exact ce mi-a venit sa abordez subiectul asta..dar, stateam azi dimineata, in timpul ce-l petrece omul de obicei singur, cu exceptiile de rigoare, in acea zona a casei in care este recomandat sa fie singur, mai ales dimineata, si mai ales daca a avut parte in ajun de vreo betie cu ceva vinarsuri, tescovine sau alte alea si...ca o trestie ganditoare, parafrazandu-l pe Rene Descartes si existand din plin datorita simplului fapt ca gandeam la acea ora matinala la multuculturalitatea noastra, a ardelenilor in general si a celor ce, cu voia Domnului, isi duc zilele in Podisul Tarnavelor in special. Si ma gandeam la acest subiect si datorita plecarii intempestive si oarecum nervoase a neveste-mi, care, cu geanta albastra, facuta parca din piele de putza de papagal, ce nu a reusit sa suporte greutatea imprimatelor suprarealiste ce trebuiau complectate, rupandu-se inca de la jumatatea primei zile de folosinta, plecase, nu trantind, ci mai rau, lasand in urma ei usa deschisa, sa termine, spera ea, actiunea de recenzare a populatiei inceputa cu cateva zile mai devreme. Si primul gand ce m-a fulgerat a fost ca nu o sa mai gaseasca, sau daca o sa o faca numarul acestora va fi infim, aproape niciun urmas a sasilor care, pe la jumatatea secolului al XII-lea, culmea, sub obladuirea unui rege ungur - Geza al II-lea, au inceput sa se stabileasca pe aceste meleaguri in care se gaseau practic toate resursele necesare dezvoltarii armonioase a unor comunitati puternice. Intr-adevar, dupa edificarea acestora, si in ciuda atator secole in care au trait aici, alaturi de romani, unguri, tigani, etc sasii au inceput sa plece primii, inca inainte de a cadea regimul comunist, care practic a fost raul cel mai mare ce ni se putea intampla ca natiune si de metehnele caruia nici acum nu reusim sa ne rupem, depasind cei 20 de ani de "stupid people"pentru care unii erau in stare sa linseze batrana lichea prosovietica ce vietuia sun numele Brucan (bolsevic, rusofil, ucigas, comunist, antiromanesc, nemernic). Dealtfel, aceste epitete pot desemna la fel de bine si restul haitei de hiene ce s-au infruptat fara resentimente, unele continuind sa o faca si in prezent, nu numai din ceea ce am reusit sa cream ca natiune, ma refer aici la bunurile materiale, ci rupand bucati din sufletele noastre, reusind sa ne invrajbeasca unii impotriva celorlalti, parinti impotriva copiilor, romani impotriva maghiarilor, tarani/muncitori versus intelectuali, partide istorice contra emanatilor f.s.n.-iste, pseudocomuniste, rerusind sa ne mutileze si ultimele trairi si sperante oneste, frumoase, naive intr-o lume mai buna, creata pe alte sisteme de valori, la care tanjeam si in insaturarea carei credeam dupa aproape 50 de ani de comunism pervers. Dar despre comunism si efectele lui cu o alta ocazie, daca doriti. Si cum spuneam, sasii s-au dus...si nu de ei in mod special mi-e dor ci mai mult de sasoaice (hehe), glumeam binenteles..asa cum, zicea badea Ioan.."no daca ungurii vor Ardealu' apoi sa-l ia..numa' sa lase prunii.." Nu pot, eu cel putin, uita randuiala saseasca, temeinicia lucrului bine facut, soliditatea, curatenia, bogatia gospodariilor, "farsang" -urile de dinaitea lasarii postului Pastilor, traditiile - celebra coroana de frunze, beteala si flori pusa in varful unui stalp de cca. 10 m si care ii aducea celui care o cobora de acolo de sus pretuirea si admiratia comunitatii, mai ales a partii tinere, feminine a acesteia, pentru un intreg an, obiceiurile, fanfara, dansurile, chiar si locurile de baie de pe Tarnava. In general erau o societate inchisa, aproape inpenetrabila, si ceilalti, de alte nationaliati intrau in ea foarte greu..sau deloc. Aproape tot timpul ii invidiam, o invidie surda, platonica, nerecunoscuta vreodata... o invidie nevindicativa si intr-un fel pozitiva, pentru ca in sufletul meu de copil imi doream sa pot fi ca ei...mi se parea, si cred ca nu doar mie..si poate ca nici macar nu mi se parea...ca erau mai bogati, mai instruiti, mai moderni, mai altfel decat noi, ei aveau primii tot ce aparea nou in Vest (Oh,Doamne...mirajul copilariei&tineretii mele) si folosind cu inspiratie, cu o pricepere nativa, cu un sistem de valori clar toate resursele disponibile reuseau sa fie tot timpul fruntasii comunitatilor rurale sau orasenesti unde traiau. Si totusi. in ciuda a tot ceea ce aveau, a istoriei, a traditiei si chiar a propriei inimi sau constiinte..au plecat. Pacat. In inima Ardealului s-a rupt ceva, suntem mai putini, mai saraci spiritual, mai goi sufleteste...celor care nu i-au cunoscut, care nu au impartit aceleasi falii spatio-temporale lipsa acestei comunitati nu spune mare lucru..asa cum s-ar constata extinctia, netemeinic considerata fara efect, unei anumite specii de mamifere sau de plante de care ne mai aducem aminte doar din filme documentare sau muzee. Celor care au trait, care au muncit, au petrecut, au ras, au fost alaturi de sasi in viata comunitatilor lipsa acestora le apare tot mai evidenta...si evidenta ne dezonoreaza daca privim la ceea ce a umplut golul ramas dupa plecarea lor. (va urma)

"Semintele" Gaz-ului

 "Anonim spunea...toti taranii de pe sate vin la meciuri,incredibil.sa stea dracului acasa ca nu avem nevoie de cei din buzd ,mosna,dumbraveni etc" sau "Anonim spunea.. Ce noobi....Cum sa lasa`m semintele .... Este trb galeriei incurajarea echipei...... A stai NOI NU AVEM ASA CV SI NICI NU VOM AVEA !!! :-j" 
 Sunt doua citate de pe pagina clubului de fotbal GAz Metan Medias, referitoare la interzicerea semintelor pe stadion, despre cum NU trebuie abordata problema. Echipa are nevoie nu numai de copii din scoli, adusi, convinsi sa vina la stadion cu "flyere" ci de toti cei care sunt constienti ca suntem in prima divizie si trebuie sa ne onoram locul obtinut cu atata sudoare...nu uitati ca oamenii pe care-i huliti acuma au avut o contributie importanta la faptul de a putea fi ceea ce suntem acum si ce n-am mai fost nicicand ...sa jucam onorabil in Europa si sa ne luptam de la egal la egal cu granzii din fotbalul romanesc. Faptul ca uneori nu reusim sa invingem, sau avem o zi in care jocul nu se leaga este pana la urma omenesc, deci haideti sa fim mai ingaduitori, mai toleranti...Totusi nu putem fi ingaduitori cu nesimtirea data de false sisteme de valori, cu aprecierile facute fara nicio baza si in totala necunoastere a realitatii de catre persoane, probabil pubere sau foarte tinere, care transforma gandirea tipica de "cocalar" nu numai intr-un fel de a fi ci intr-un tel existential..( poate deja  cer prea mult incercand sa-i sensibilizez)...Intorcandu-ne la "spartul semintelor", treaba asta nu e specifica Ardealului ci importata de pe la regateni/olteni care odata cu migratia dincoace de munti au adus tot felul de metehne dintre care cea mentionata nu este cea mai mare. Sustinatorii interzicerii au argumentele lor la care subscriu...deasemenea cei care nu vor sa renunte au si ei argumente justificate de o anumita dorinta de libertate, de evadare atunci cand sunt acoperiti de anonimat, putand deci sa injure, sa scuipe, sa se poarte injust si deranjant pentru cei cu care intamplator impart acelasi spatiu al unei manifestari la care, din pacate, au venit cu intentii diferite. ACESTIA NU SUNT SUPORTERI !!! ei vin la stadion doar pentru a lasa sa refuleze jegul din sufletele lor, mizeria si promiscuitatea morala in care se complac si dealtfel la prima perioada mai putin fasta a echipei o vor lasa balta...INTERZICEREA unui lucru, a unui comportament, etc, va crea inexorabil frustrari dar trebuie sa preleveze intotdeauna bunul simt si normele de comportare civilizata in societate, altfel fiind condamnati toti la o definitiva decadere morala.Acolo unde normele nu sunt respectae din comvingere ele trebuie impuse. Cristea Ioan Adrian - Dumbraveni

3 octombrie 2011, 00:53